Scrisori din alte vremuri

O fereastră deschisă, o perdea dantelată care flutură în adierea caldă de vânt. E o vară din alte timpuri…să fie acum 40 de ani? Acum 50 de ani? 60, 70….cine mai știe? Nici nu are importanță. La geamul acela o iubire se așterne pe hârtie. Cu pasiune, cu perseverență. Săptămână de săptămână, ea se așază la biroul din fața ferestrei, iar mâna ei tremură pe foaia alb-gălbuie. Un scris dantelat acoperă pagină după pagină. Cuvintele dansează între ele, se îmbrățișează, se joacă, așteaptă să ajungă într-un suflet amorezat. Acolo le este locul. Hârtia se lasă împăturită ușor, cerneala încă nu este uscată, mai plânge-un dor greu de ostoit. Iar plicul palid îmbrățișează hârtia. Sigiliul roșu, ca un sărut final, pecetluiește totul.

Fereastra vede același film săptămână de săptămână. Perdeaua din dantelă freamătă de emoție la fiecare scrisoare. Tăcută, trage cu ochiul în foile cu parfum de lavandă. Cu greu va putea uita fiorii acelor zile din altă lume, din alt timp…Scrisori de dragoste, rânduri pasionale, rânduri de gelozie pătimașă, rânduri care sângerează uneori de durere, altele care râd cu toată inima, rânduri ce nu pot fi recompuse de nicio altă mână, poezii născute în doar câteva secunde, ca un val ce vine nervos spre mal. Scrisori cu parfum de emoție pură, autentică.

Trec anii însă…perdeaua dantelată caută cu disperare un petec de hârtie, o picătură caldă de cerneală…au dispărut ca prin vis, ca și cum nu au existat vreodată. Pe biroul vechi, de lemn stă o carcasă impersonală, ceva ce nici fereastra nu a mai văzut, deși sub ochii ei se perindă zilnic tot felul de lucruri. Oare unde s-au dus dragostea, pasiunea, fiorul, emoția? Oare ce poți face cu o carcasă care scoate sunete ciudate la atingere? Oare unde este tremurul din fața biroului la fiecare scrisoare scrisă?

Oamenii pleacă în altă lume, în alt timp…ce rămâne oare însă în urma lor?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *